joi, 1 august 2013

De ce te iubesc eu pe tine?



Este o intrebare care mi-o pun mereu si inca nu i-am gasit raspuns. Sunt sigura ca orice femeie isi pune aceasta intrebare. Nu cred ca o sa-i gasesc vreodata. Imi este asa de dor de tine. As vrea sa fi aici. Uneori ma simt asa de singura, incat imi vine sa plang. Dar nu pot. Pur si simplu, nu pot. Iubesc toamna. Iubesc culorile ei, iubesc jocul de lumina portocalie. O iubesc pentru ca frumoasa, magica, unica speciala. Dar pe tine de ce te iubesc? Esti la mii de kilometri distanta, imi este dor de tine. Daca as putea sa te urasc, te-as uri ca ai plecat. Dar eu te iubesc. Am mai spus te iubesc si altcuiva, asa in fata. Dar tie niciodata. Doar in scris. Pentru ca esti departe. Daca ti-as spune oare ce ai face? M-ai uri? M-ai iubi? Nu ma mai sperie gandul ca esti departe si ca ma vei uita, ci ma sperie gandul ca ma vei uri, atunci cand vei afla ca eu te iubesc. Tu ma iubesti? Mi-ai mai spus-o? Dar cum ma iubesti? Ma iubesti ca pe o prietena, ma iubesti ca pe o sora, sau cum? Urasc cand nu am raspunsuri pentru intrebarile mele. Asta e inca un lucru care m-ar determina sa te urasc, dar eu nu te urasc. Te iubesc. Am auzit ca opusul pentru iubire nu este ura, ci indiferenta. Ei bine, nu imi esti indiferent. Imi pasa ce faci, mi-ar place sa stiu tot ce faci, tot ce simti. Dar...nu stiu. Si asta e inca un lucru care m-ar determina sa te urasc. Dar nu te urasc, te iubesc. Atunci cand ma simt singrua, imi vine sa aleg. Dar imi dau seama ca alergand nu ajung nici unde. Mai mult, ma indepartez de casa, de oamenii pe care ii iubesc. Viatii ii place sa rada de noi uneori. Suntem chiar asa de amuzanti? Sunt eu pusa la incercare?



Nu mai vreau sa gandesc. Daca gandesc imi pun tot felul de intrebari, iar pentru multe nu am raspuns. Urasc ca nu am raspunsuri pentru intrebarile mele sau intrebarile celor din jur. As putea sa-l urasc pe el, pentru ca s-a incurcat cu alta si m-a lasat pentru ea. Dar nu-l urasc, imi este pur si simplu indiferent. Am suferit cand am aflat ca e cu alta, dar am fost mai mult ranita la orgoliu. Pentru ca imi era indiferent in mare parte. Dar tu nu imi esti indiferent. Ma urasc ca nu ti-am spus asta mai repede. Si te-as uri pe tine pentru ca oricum nu ai fi inteles, erai prea ocupat cu jocurile pe PC si cu alte fete. Dar nu te urasc, te iubesc.

M-am rugat de atat de multe ori lui Dumnezeu sa ma faca sa inteleg ce simt pentru tine. Nu stiu cum, dar m-a ajutat sa inteleg. Da, am inteles ca te iubesc, ca imi este foarte dor de tine, ca as face orice pentru tine. Sunt nebuna? Nu. Iubesc. Iubirea inseamna si este ceva mult mai presus decat noi. Noua, la fel ca si viata, iubirea ne este oferita ca pe un dar, care ne ajuta sa ne mantuim. Nu am experienta de viata. Sunt precum un pui iesit din gaoace. Dar mereu mi-am urmat instinctul. Iar acum, instinctul meu...nu stiu ce sa mai cred. Nu stiu ce sa fac, cum sa depasesc momentul. Nu cred ca o voi face niciodata. Iubirea nu pleaca, ea ramane pe veci in suflet. Mereu este loc de mai multa iubire pentru mai multi oameni. Tu imi simti iubirea? Eu uneori, am impresia ca o simt pe a ta . E ciudat. Cred ca cine ma aude, spune ca sunt nebuna. Nebuna dupa tine. Acum imi vine sa plang. Nu pot. Pur si simplu nu pot sa pang. Nu stiu de ce. Viata in sine este simpla. Noi o complicam. De ce? Nici asta nu stiu. Si uite asa am mai marcat o intrebare fara raspuns.


Mi se rupe sufletul cand ma gandesc ca s-ar putea sa te intorci, dar sa nu ma mai recunosti. Eu sa nu te mai recunosc. Ce o sa fac atunci? Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu vreau sa ma gandesc. Vreau sa fug de realitate. Sa ma ascund intr-o pestera, sa hibernez. Pentru totdeauna. Si la sfarsitul lui totdeauna, da ma trezesc si sa fiu iar un bebelus in bratele mamei. Un lucru stiu sigur - te-am iubit de cand te-am cunoscut la gradinita, te iubesc chiar daca esti la mii de km distanta si te voi iubi mereu. Nimic nu va schimba asta. Nici macar timpul. Cum zicea, e ceva mult mai presus decat noi. Imi doresc sa simti acelasi lucru. Cred ca simti la fel. Iar daca ma insel, nu sunt decat o pacoste mica, care te streseaza mereu si mereu. Muzica ma salveaza din singuratate de multe ori. Ascultand muzica, imi vin in minte imagini. Imagini frumoase, care ma ajuta in lupta cu timpul. Si asa imi trece ziua, facand lucrurile lumesti, care trebuie sa le fac si ascultand muzica. Nimeni nu intelege. Toti spun ca trebuie sa trec peste, sa merg inainte. Cu el a fost mult mai usor. Cu tine nici nu vreau "sa o termin". Noi 2 nu am existat niciodata. Nici nu stiu daca vom exista, dar te iubesc. Asta e important.

Si totusi de ce te iubesc?




DACA TI-A PLACUT ARTICOLUL, URMARESTE-NE PE FACEBOOK!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu